RSS Feed
RSS Postari

Ana
Barton

Domino secundar

02 Nov 2013 la 18:50 | 62 comentarii

Octombrie aproape mut. Dimineaţă. Ileana pusese deja cafeaua la făcut, însă îşi turnase în ceaşca groasă şi albastră ce-i rămăsese de ieri. Se gândi că nimeni nu recunoaşte făţiş că-şi păstrează din cafeaua de ieri şi se simţi cinstită. Bărbatu-său lucra 24 cu 48, iar ea, asistentă medicală, tocmai ieşise din gardă. Nu se întâlniseră. Văzu deschisă uşa băii şi-şi aminti ce mândru fusese Victor că aveau baie într-o casă de la ţară. Avea dreptate el, nu mulţi aveau.Termină de făcut cafeaua şi-o dădu deoparte. [ citeste mai departe ]

Umeri de peşte

19 Aug 2013 la 18:19 | 6 comentarii

Se zice, nu-i aşa?, un umăr de nădejde, de sprijin, de odihnă. Opusul alunecării. Un loc de apropiere şi de ţinere. Umărul cheamă la aşezare.

Dar dac-am avea umeri de peşte, iar lubrifianţii ar fi incluşi în forma noastră de prezentare? Dac-am fi alunecoşi tot timpul şi nici n-am şti cum e să trăim altfel?

Se prea poate să fie o formă onestă de agregare asta, nu de alta, dar am fi ceva mai armonizaţi cu interiorul. Eu, cel puţin, aşa mă simt când nu fac lucrurile clar şi ferm. Când oscilez. [ citeste mai departe ]

Crupă de unicorn

05 Jun 2013 la 11:25 | 16 comentarii

Zici că plecările sunt un perpetuu prundiş aderent. Cu paradoxurile lor nărăvaşe, binefaceri ale maturităţii inconştiente. Comod. Cu cât mai grea talpa, cu atât mai uşoară desprinderea. De fapt, doar te-ai obişnuit cu pestegreul, nu-l şi metabolizezi. Aşternuturi frugale de paşi etrusci. [ citeste mai departe ]

Raţiune ioc şi pară

22 May 2013 la 16:00 | 37 comentarii

Las' că sculatu' de dimineaţă, vezi cum te gândeşti la prostii?, e, în sine, o minune, da' cine să-şi mai dea seama şi de asta? Ar fi şi păgubos, de ca şi cum ţi-ar mai creşte o cocoaşă a recunoştinţei şi-a responsabilităţii, însă una din carne şi grăsime, nu iluzii pe sub piele. De bucurat, te bucuri, chiar dacă nu ştii. Dacă n-ar fi aşa, de unde energie când dai cafeaua-n foc?

Intri-n gânduri ca-n brânză. Poate asta se-ntâmplă pentru că tot din ele te şi culci. Sau ca să scapi de ele. Nopţi şi nopţi. [ citeste mai departe ]

Plăcintă cu boscoane

13 May 2013 la 14:00 | 19 comentarii

Că n-or fi toate aşa! Sigur că sunt. Nu facem făina călătoare prin păduri, la miezul nopţii, şi nici nu punem mărgăritare în cuibar, dar plăcinte goale nu există.

Când gătesc oarece, învăţ reţeta pe dinafară. Altfel, odată făcută, acolo rămâne. Pân-o veni Alzheimeru' şi m-o elibera. Apoi, le pun pe toate cele trebuincioase în apropiere.

Încă de când le iau de prin unghere şi le aştern sub ochi şi la-ndemână, începe povestea. Parcă niciodată gândurile nu rup digul mai cu foc decât atunci când faci plăcinte. [ citeste mai departe ]

Momeală pentru rai

30 Apr 2013 la 14:45 | 18 comentarii

Se prea poate să-ţi vezi cu o coadă de ochi de vârf de deget mare călcâiul pasului care urmează. Dar, cel mai probabil, nu ştii ce vezi pentru că e târg de gânduri, cu poze şi sunete, în capul tău cuminte. Lasă, nu-i bai, târgurile erau frumoase pe când eram eu copil, fie că erau la Brezoaiele, la Cornăţel sau chiar la Titu-Gară, într-o margine. Şi-acum am văzut un şoricel alb, alergând pe-o pâlnie de gramofon, în Cişmigiu. Şi turta dulce parcă-i mai frumoasă acum decât atunci, deşi nu mai are aroma aia de mană arămie, un pic prăfuită. [ citeste mai departe ]

Să-ţi spun…

19 Apr 2013 la 20:00 | 11 comentarii

... că mă gândeam să îmi dresez o râmă, că s-au făcut mari, cât balaurii. A fost de ca şi cum aş fi-ncercat să-mi fac loc în timp ori să tai frunză la îngeri. Dar şi să-mi dau leac de frică, precum Vodă Lăpuşneanu. Mereu am vrut să sap. Visam cazmale mici şi sape rotunjite, pe măsură. Ei se temeau c-o să mă tai. Bine că mă lăsau totuşi să mă uit.

Taie Lemne avea trei fete şi-o nevastă, Aurica. Era cizmar, mandatar sub comunişti, şi gornist la morţi, că nu duceai omu' pe ultimul drum fără un repertoriu. [ citeste mai departe ]

Nici dracii nu mai sunt ce-au fost

11 Apr 2013 la 15:55 | 31 comentarii

Când sunt mici, mici, li se spune crize de tantrum. Te tăvăleşti, dai din picioare, rulezi lacrimi lungi şi urli. Trec, cel mai adesea, cu ciocolată, indiferent ce i-a cauzat. Te faci un pic mai mare, înveţi să spui Nu vreau!. Tonul e mereu ferm-imperial. Oricum, ai două stări: dulce şi strigătoare.

Te duci la şcoală şi-aştepţi, ei, sigur că tu nu ştii asta, s-ajungi adolescent. În timpul ăsta, te împrieteneşti cu anumite obiecte. Alea care nu vor... treaba lor. Nu scapă întregi din mâinile tale. [ citeste mai departe ]

Călăuză către leac

04 Apr 2013 la 16:29 | 23 comentarii

Un atac senzitiv poate să ia şi forma unei observaţii domestice, nu e musai să doară ori să ridice peri. Bunăoară, umbra aburită a linguriţei de cafea pe masă n-a fost chiar degeaba într-o bună zi. A venit ca o urmă de sabie, pe după un nod. Mirosea proaspăt, a tăiş.

Că mă tot învârt-dezvârt în abstracţiuni futile nu-mi mai e vreun secret, însă am privit oglindirea mică, inoxidabilă, ca pe un fel de revelaţie fără pretenţii: echilibrul meu e însăşi îndoiala. E locul unde-mi găsesc liniştea esentă, că de aia aparentă n-aş zice că-mi prea mai pasă. [ citeste mai departe ]

Covrigi, banane, nuci şi zgură

29 Mar 2013 la 17:30 | 41 comentarii

Am întotdeauna o poftă egală de apă minerală şi de vinovăţie. Oamenii normali visează fripturi sau clătite, dar eu tânjesc numai după apă minerală, că vinovăţia o conţin. Pofta nu este însă deloc mai puţină. Diferenţa stă în frenezia manifestă. Cred că stau prost cu fluidele.

Am ajuns aseară târziu acasă. Am găsit un copil şi-un metru de pisică. Neagră. Copilul m-a somat să vin mai repede că-i este dor, pisica m-a luat cu cerşetoria de la uşă. Aveau şi ele dreptate. Umblătura nu e bună. Naşte lipsă unde nu trebuie. [ citeste mai departe ]

13 decembrie înseamnă în fiecare an ziua mea de naştere, iar acum, în 2010, este a 37-a. Iubesc o fetiţă de 9 ani, a cărei mamă, dintr-un uriaş privilegiu, sunt, care îmi spune în fiecare zi că mă iubeşte incomensurabil. Îi place ei sonoritatea cuvântului. Barbarul pe care-l iubesc „frizează“ geniul – zilnic, flagrant şi întotdeauna emoţionant. Epos. Mama şi tata sunt doi frenetici adolescenţi de 60 de ani. Fratele meu e rocker practicant, un tip frumos şi deştept. Îl ador. Am 7 prieteni foarte apropiaţi, fiindcă au fost singurii care n-au reculat, aşa cum fac oamenii cel mai adesea atunci când le înfăţişezi abrupt sentimentele pe care le ai pentru ei sau când, la fel de dur ori poate mult mai, le spui scurt ce nu-ţi convine. Ei nu cred că sunt intruzivă. Deşi sunt. Împreună cu toţi aceşti oameni practic zilnic un sport extrem: exprimarea liberă. Ne place, ne oboseşte, ne scoate din ritm şi din sărite, dar ne salvează.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!